Reunirea – cere multe eforturi și muncă, nu declarații și lozinci

Nu este corect de făcut abordări ciudate, dar mă tem și de natură care dezorientează. Dacă se pune pe unul si același cântar existența ПМР și a Republicii Moldova ca aparențe, atunci aceasta devine puțin periculos, nu cred că e corect. Cu toate că nu prea înțeleg interpretarea unor specialiști a situației care pun pe unul și același cântar relațiile care  apar pe de o parte între locuitorii din stânga și partea dreaptă a Nistrului, adică a cetățenilor Republicii Moldova, iar pe de alta relațiile care apar între cetățenii R.M. care dețin pașapoarte românești și România,
Din unele abordări ar recurge că celor din Transnistria (pmr), ar trebui să li se acorde independență și suveranitate sau să li se recunoască, cel puțin asta ar apărea ca un îndemn către ceilalți, din abordări.
Nu eu cred astfel, ci cei cointeresați ar putea interpreta astfel.
E clar că ideea și chemarea abordărilor au un scop bine determinat, însă nu toți se pare înțeleg corect.
Să fim puțin mai atenți și reținuți, pe de o parte pentru a nu respinge unii oameni, iar pe de alta parte sa nu oferi nădejde altora, precum ar fi ”iată și românii ne susțin suveranitatea noastră (pmr)”.
Nu cred ca este fenomen în masă cei care flutură cu pașaportul român. Dar ce vreți voi, ca într-o zi să se întâmple schimbarea radicală, când 200 de ani populația a fost strivită și otrăvită, ciopârțită și exterminată, deportată și ucisă cu foame și omorâtă pur și simplu?
Vreau să vă spun că încă prea mult s-a păstrat în această națiune trecând prin așa fenomene, fenomene care au avut ca scop desființarea, lichidarea moldovenilor ca etnie.
De aceea, repet, trebuie cu calm și corect de muncit, de reconstruit și de refăcut ceea ce a mai rămas, nu să venim cu reproșuri naționale sau sociale.
Cel puțin anume aici, în Moldova de peste Prut s-a început sentimentul de reunificare și până ce, aici se da cea mai mare bătălie, pe când în altă parte se fac numai tentative, declarații și lozinci, în afară de susținere economico-financiară. Susținerea economico-financiară este importantă, dar efectul poate tinde spre ”0”, dacă acestea nu sunt susținute cu proiecte sociale și de natură culturală, spirituală, informaționale, inclusiv societatea civilă. Ultima poate deveni cheia principală.
Trebuie de recunoscut, datorită conducerii României din anii 1990-1993 a fost ratată o șansă uriașă.
Dar totuși reunirea nu este imposibilă. Trebuie de muncit și de investit, mult de investit, foarte multe resurse umane, financiare si timp.

0

Leave a Reply